A message from Declan and Nick on World Theatre Day

Astăzi este ziua mondiala a Teatrului.
La mulți ani de ziua Teatrului, dragi colegi!

Mulți dintre noi ne simțim suspendați într-o replica demult pierduta. Ca într-o pauza în care ți-e frica pentru ca partenerul tău crede ca  tu ai uitat cum trebuie sa răspunzi.

Cu toții trăim timpuri stranii, dar mai ales noi, iubitorii de teatru.

De ce iubim teatrul? Personal, mi se pare important ca nu avem niciun răspuns la aceasta întrebare.

Cu siguranța, de multe ori am fost forțat sa explic de ce teatrul este atât de important. Dar realitatea este ca  nu pot sa explic sau sa justific de ce teatrul contează pentru mine.

Eu vorbesc din postura unui adept al dramei tv și tot eu aș putea, probabil, sa fac un masterat în procedurile suedeze de drept penal.

Dar aceste lucruri nu se compara cu urmarirea unui spectacol în direct. Fiindca într-un spectacol live, publicul este parte din actul artistic.

După aceasta perioada ingrozitoare, spectacolele în direct vor reveni și  noi vom face teatru cu mai mult entuziasm.

Pentru ca ne e atât de dor de spatiile noastre colective, în special de teatre, unde putem auzi oameni spunând lucruri pe care noi nu le-am spune, unde putem trai  emoții pe care în mod normal nu le-am trai, unde putem face lucruri pe care nici nu speram ca le putem face, și totuși să ne simțim conectați prin diferențele dintre noi, în logica și misterul experienței.Si vom accepta multe inconveniente, trafic teribil, prețul biletelor, doar pentru simpla plăcere de a auzi o alta persoana respirand, timbrul vocilor umane, simtind bucuria sau durerea altcuiva; nu datoria, ci satisfactia empatiei.

Acum actori ruși și italieni nu pot participa la spectacolele pe care ar fi trebuit sa le aibă în timpul turneului.In aceasta dimineața un actor italian m-a contactat pe Whatsapp și m-a întrebat dacă am avut un vis viu.Ei bine, amândoi am avut!

Ma întreb dacă asta e valabil și pentru voi, de asemenea?

Teatrul este nemuritor…